Cafenea moso slabind cafeaua

cafenea moso slabind cafeaua

Toate drepturile sunt rezervate autorului. Traducere din limba italiană: Preot prof. Ştefan Acatrinei O. Şi dacă astăzi charisma sfântului Francisc este actuală, aceasta se datorează cafenea moso slabind cafeaua că metoda de trăire creştină propusă de el este în sintonie cu viaţa însăşi, deşi, în condiţiile contemporaneităţii învolburate şi acaparatoare, ceea ce a întreprins el este anevoie de realizat. Cu toate acestea, exemplul lui de lepădare a bunurilor pământeşti pentru câştigarea coroanei virtuţilor cereşti continuă a seduce un uriaş număr de creştini, fiind apreciat, urmat, simpatizat, nu numai de confesiunile catolice şi de religia creştină, dar şi de alte religii musulmană, mozaicăce-l consideră pe sfânt un om dumnezeiesc, venit în lume exact la momentul oportun pentru a trezi creştinătatea din moleşeala şi amorţeala în care se afla în veacurile XII şi XIII după Cristos.

Un om care, dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat, aşa cum se spune, pentru că era amarnic nevoie de el. Un om providenţial care cucereşte sufragiile tuturor, de ajuns să-i priveşti chipul în icoană ori statuie şi să-i vezi stigmatele care l-au făcut aidoma Modelului Său suprem, Isus Cristos, cu care s-a identificat în suferinţă şi trăire. Erau vremuri tulburi când Dumnezeu l-a trimis pe Francisc ca să dea mărturie despre viaţa de simplitate şi sărăcie pe care Dumnezeu o cere de la creştini, despre dezlipirea de bunurile materiale şi trăirea exemplară în perfectă armonie cu Dumnezeu, cu oamenii, cu propriul sine, cu natura înconjurătoare, cu toate făpturile create de Dumnezeu.

Chiar teza sa de doctorat a avut ca subiect viaţa Sfântului Francisc şi a Sfintei Clara. Mai ales a creştinilor care doresc să cultive virtuţile şi să-şi afle pacea în meditaţie şi contemplaţie, precum şi în vitaminele sufleteşti pe care le constituie literatura spirituală.

Cu aceeaşi măiestrie şi grijă plină de acribie, traducătorul, Pr. Ştefan Acatrinei, ne introduce în atmosfera comunităţilor creştine italiene lagăre de pierdere în greutate secolele XII-XIII şi de mai târziu, prin fascinanta istorie a vieţii Seraficului Părinte Francisc de Assisi Pierdere în greutate de 31 kg a însoţitorilor săi, despre prima celulă de viaţă franciscană şi aprobarea Regulei non bollataiar apoi Regula definitivă, sigilată cu Bulă papală, Solet Annuere care a rămas valabilă, cu unele amendamente aduse la zi, până în timpurile noastre.

Câţi au cunoscut-o şi, mai ales, câţi au practicat-o? În zilele noastre, am avut câteva exemple. Ar părea de-a dreptul uluitor astăzi, când potentaţii zilei se străduiesc să-şi ridice temple şi cavouri cât se poate de luxoase, în care poruncesc să li se aducă obiectele de uz personal, ca un om să ceară să fie înhumat gol, sărac, desculţ şi fără ceremonii faste, urmându-L pe Mirele Cristos într-o profundă sărăcie materială şi dezlipire de tot, pentru a dobândi bunurile şi avuţiile care nu pier şi nu sunt roase de cari şi mâncate de molii.

Şi cu toate acestea, în conventele franciscane se mai practică înmormântarea preoţilor şi a fraţilor franciscani, într-o simplă rasă şi cu picioarele goale. Despre Viaţa uimitoare a Sfântului Francisc, Anacleto Iacovelli relatează cu mult har narativ, într-o formulă inedită, cartea fiind foarte plăcută la citit, punctând elementele esenţiale ale franciscanismului aproape subliminal, aşa încât cafenea moso slabind cafeaua are de a face cu o lectură agreabilă, accesibilă, neîncărcată de date şi informaţii care acum, după de ani, nu mai sunt de interes, ci, dimpotrivă, căutând acel miez gustos şi aromitor al chintesenţei franciscane: trăirea creştină după exemplul Sfântului Francisc, în perfectă armonie cu toate din jur, cu Dumnezeu şi cu tine însuţi.

Lucru subliniat subtil şi de traducătorul de faţă. De aici până la constituirea primei celule de viaţă franciscană, la Rivotorto, când a adunat în jurul său 11 fraţi şi au alcătuit prima Regulă, înfăţişând-o Papei Inocenţiu al III-lea, n-a fost decât un pas. Dar acest pas a fost înfăptuit în timp, în mod responsabil, fără să abdice de la noul program de viaţă întocmit în comuniune cu frăţiorii lui.

O astfel de carte, dincolo de informaţiile despre viaţa Sfântului, are darul de a re trezi fervoarea în sufletele creştinilor şi de a-i îndemna, într-o lume care şi-a pierdut complet reperele, să se reîntoarcă la viaţa creştinismului de odinioară, simplă şi eficace pentru mântuirea sufletească. Şi atât cât nu e prea târziu, se mai poate naşte o speranţă că mântuirea e posibilă, în mijlocul vacarmului şi a vieţii trepidante care l-au transformat pe om în robul propriilor porniri şi vicii, în robul banului, al plăcerilor şi al vanităţii deşarte care nu fac altceva decât să-i piardă sufletul.

My AiciPromotii

Iată de ce un demers precum cel al părintelui prof. Ştefan Acatrinei - de a netezi drumul tinerilor spre cunoaşterea vieţii Sfântului Francisc şi a vieţii Sfintei Clara — este necesar, imperios şi se impune mai mult ca oricând.

cafenea moso slabind cafeaua perioada de slabire

Traducătorul, păstrând litera operei autorului, înaintează în spirit, găsind, chiar şi acolo unde abia se întrezăresc, nuanţe şi semnificaţii, în orice frază spre care s-a aplecat scăderea în greutate a intestinului luare aminte, de parcă acolo ar fi trebuit să descopere comori de spirit nebănuite. Folosind întreaga gamă specifică unei traduceri competente, Pr. Ştefan Acatrinei a făcut să ilumineze şi chiar să strălucească un text pe care cunoscătorii şi cercetătorii vieţilor sfinţilor n-ar mai fi găsit nimic de adăugat.

Şi întraceasta constă adevărata artă a traducătorului, în subtilitatea şi elasticitatea frazei, în bogăţia de nuanţe posibile a unui singur cuvânt căruia să-i poţi găsi valenţe noi interpretative.

Trecând în revistă viaţa Seraficului, aşa aşa cum a fost relatată de atâţia hagiografi, el s-a documentat mergând la sursele originale şi a găsit cele mai subtile interpretări, prin comparaţie cu Toma di Celano, Sfântul Bonaventura, Julien Green, Maria Sticco, Adrian Popescu sau teologii renumiţi care şi-au dedicat viaţa studierii operei Sfântului şi Regulilor Ordinului Franciscan.

Categories

Toate acestea, însă, n-ar fi fost cu putinţă, fără o cunoaştere profundă a istoriei Bisericii, a Vieţilor Sfinţilor, a locurilor unde a trăit şi peregrinat Francisc cu însoţitorii lui, ca şi un devotament şi o dragoste neţărmurite pentru cauza franciscană, ceea ce este şi cazul traducătorului român Ştefan Acatrinei. Şi aici sunt de consemnat: îngrijirea leproşilor, zidirea bisericilor, ajutorarea cerşetorilor, spiritul de înţelegere faţă de frăţiorii bolnavi din mica familie franciscană, cafenea moso slabind cafeaua care-i ocrotea ca un părinte şi ca o mămică, în acelaşi timp.

Grija, de asemenea, pentru viitorul Ordinului, după ce el se va preda în braţele Surioarei Moartea, a fost şi ea un subiect bine tratat şi subliniat de traducător.

Viabilitatea carismei franciscane în zilele noastre se bazează, aşadar, nu doar pe o Regulă scrisă cu aproape de ani în urmă, dar în perenitatea învăţăturilor sale, care sunt valabile şi azi şi se pot adapta şi însuşi de către tinerii fervoroşi care vor să îmbrăţişeze o viaţă de rugăciune şi meditaţie. Cine ar mai pune preţ astăzi pe astfel de virtuţi? Şi totuşi, se poate, pentru că la Dumnezeu totul este posibil.

Cât ne costă să mâncăm sănătos August 5, Dacă stau să mă uit în urmă la postările pe care le scriam cu ani în urmă, îmi pot da seama concret cât de mult am evoluat din punct de vedere alimentar. Îmi aduc aminte acum vreo 5 ani am scris un articol oarecum pamflet despre porcăriile pe care le-am mâncat într-o zi şi cineva a sărit virtual la gâtul meu de parcă am mărturisit cine ştie ce crimă odioasă. Sunt de părere că fiecare e suficient de matur să aleagă ceea ce mănâncă mai ales că în zilele noastre, dacă ai acces la online, poţi să-ţi faci o idee despre ce e bun şi ce e rău din punct de vedere alimentar. Discutabil şi aici pentru că internetul e un dar şi un blestem în acelaşi timp şi, dacă nu sunt surse de încredere şi crezi tot ce citeşti, s-ar putea să-ţi facă mai mult rău decât bine. Asta e totuşi o altă discuţie.

Cu această speranţă în suflet a pornit traducătorul la cercetarea vieţii Seraficului Părinte, traducând cartea aceasta frumoasă, utilă şi vrednică de luare aminte de orice suflet bun care doreşte să se edifice.

Nu o dată, autorul scoate în evidenţă statura spirituală şi morală şi imensul respect de care se bucura, până şi în faţa musulmanilor şi a Sultanului Malek-El-Kamel, ceea ce a făcut ca, de-a lungul secolelor, Sfântul Francisc să fie recunoscut şi de religia musulmană. Un text plin de mister şi poezie ca însuşi personajul cărţii, cunoscut ca îndrăgostit de poezie, de frumuseţe şi de Dumnezeu în aceeaşi măsură, căci se ştie că Francisc a fost primul poet renascentist de la care ne-a rămas acel încîntător Cântec al tuturor creaturilor, un Imn de slavă şi iubire pentru Dumnezeu şi făpăturile sale.

Puterea fascinatorie pe care o exercită şi astăzi istoria, viaţa, faptele, pildele acestui sfânt este extraordinară. Ca orice semn ce vine de la Dumnezeu şi trece direct prin inima omului.

Nimeni nu rămâne complet indiferent dacă aude, fie şi simplul nume de Francisc, pentru că cafenea moso slabind cafeaua are o forţă de atracţie neobişnuită. Astfel, în timp ce unii sfinţi rămân la nivel local, trecuţi oarecum în penumbră ori, în orice caz, pe o arie destul de restrânsă, Francisc pe Assisi străluceşte pe firmamentul ceresc, luând în stăpânire întregul pământ, alături de Cristos cu care s-a identificat în sărăcie, smerenie, ascultare şi jertfă supremă.

Semnul binecuvântat al stigmatelor este o vie mărturie a acestui fapt, el fiind, deloc întâmplător, primul stigmatizat din istoria creştinismului. Şi în faţa unor astfel de argumente divine, cine-i mai poate contesta meritele?

Într-un album de o ţinută artistică impecabilă, având ilustraţii pe măsură, Anni-Lorei Mainka îşi desfăşoară viziunile lirice în cel mai autentic mod, cu mult mai pregnante şi mai semnificative decât în volumul mai sus pomenit şi pentru faptul că aici trăirile depăşesc cotidianul şi culisează în straniul paradis iluzoriu numit îndeobşte da-sein, locul de unde survine fiinţa.

Poeta se caută pe sine şi doar aparent se găseşte, lăsând cititorul să descopere esenţa făpturii cu numele om, aflat în iureşul luptei cu valurile timpului care tind să o acapareze, să o înghită de vie, aşa cum se întâmplă, îndeobşte.

  1. Он поглядел на Накамуру.
  2. August | | Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor
  3. Макс вручил ей стакан с какой-то прозрачной жидкостью.
  4. Calaméo - Cezarina Adamescu, Întâlniri în zori de mileniu

Anni-Lorei Mainka sparge toate tiparele poeziei postmoderne, căutându-şi drumul şi chiar găsindu-lacolo unde alţi condeieri se străduiesc să substituie lipsa de talent prin abundenţă de trivialităţi şi scene erotice excesive. Ţinutul imaginar pe care poeta şi l-a ales drept cadru al trăirilor sale lirice este o cetate a celor iniţiaţi, în care nu pot intra decât cei care se cunosc sau se recunosc pe ei înşişi, ceea ce nu este deloc lesne.

La poarta acestei cetăţi, în faţa zidurilor, în loc de formula magică, trebuie să-ţi rosteşti numele, după un ritual aproape ocult.

cafenea moso slabind cafeaua statina te face să slăbești

Dintre stările care o guvernează, singurătatea este, pe departe, cea mai insinuantă, nelipsită de la niciun ospăţ de cuvinte. Anni-Lorei Mainka este un scrib al amănuntului narativ, ea vede cu ochiul minţii, ceea ce omul obişnuit nu vede nici cu dioptrii forte, aude chiar şi ceea ce nu poate fi auzit cu aparate auditive, simte mişcări insesizabile pe lângă care omul trece indiferent, cu alte cuvinte are simţurile ascuţite la maximum, este un receptor ideal dar, în acelaşi timp, se încarcă de poverile lumii.

E adevărat, toate acestea se transformă-n metafore remarcabile, putem spune că Anni-Lorei Mainka trăieşte metaforic, acut, întreaga gamă de simţăminte omeneşti. Totodată, observaţiile ei asupra lumii sunt filozofice, uneori chiar axiologice.

ofera Cafea a Braila

De fapt, poemele sunt mici istorioare ritmate, în care ilustrativul se îmbină în chip armonios cu imaginativul, figurativul cu abstractul, într-un melanj din care ţâşneşte ideea forte: aceea a luptei permanente pentru depăşirea şi învingerea condiţiei de om, a singurătăţii, a golurilor lăsate de aşteptare şi despărţire, dar mai ales a dorului fără saţiu care nu poate fi acoperit cu nimic pentru că este un jind existenţial, paroxistic, generator de melancolii funciare.

Culorile reprezintă pentru Anna-Lorei Mainka, şi ele, un material de construcţie. Din ele poate încropi un peisaj superb sau o vedere la mare.

cafenea moso slabind cafeaua slăbește la 39 de ani

De asemenea, mirosurile au un rol special în trăirile poetei. Şi din acestea ea poate ridica un turn din cuvinte mai mult sau mai puţin parfumate. Procopovici Anni-Lorei Mainka are un acut simţ poetic, ea foloseşte cuvinte cu o muzicalitate aparte, astfel încât cea mai prozaică descriere devine un soi de eufonie foarte plăcută, metaforizarea este şi ea prezentă la fiecare pas, poezia subzistă din aceste alcătuiri iluzorii de culori, arome şi obiecte aproape muzicale.

Poemele metaforico-narative ale autoarei de faţă au acea încărcătură emoţională şi acea expresivitate în stare să te poarte prin ţinuturile realismului-magic atât de gustat de cititori, poezia simplităţii, poezia sufletului uman, poezia misterului.

Despre măsuri. Puţine chipuri, puţini oameni locuiesc poemele. Doar câteva cafenea moso slabind cafeaua fugare, în timp ce trăirile proprii acaparează spaţiul târziu dintre sine şi sine, pe culoarele nopţii. Deşi autoarea a dorit să scrie poeme impersonale, atemporale şi aspaţiale, creându-şi un spaţiu propriu de desfăşurare a lirismului debordant, un fel de noland — ţara nimănui — căreia i-a dat un nume: burgundia - în toate aceste poeme ea şi-a pus amprenta personală şi o regăsim, mereu realcătuindu-se, din mici fragmente color cafenea moso slabind cafeaua plăcut mirositoare, reuşind să-şi zugrăvească un autoportret destul de fidel.

Şi ce este altceva poezia decât forţă de sugestie şi schiţă a inefabilului? În loc de personaje, autoarea se foloseşte de stări. Iar uneori poemele sunt dedicate unor persoane nominalizate. Micile tablete lirice ale Annei-Lorei Mainka seamănă cu nişte micro eseuri ori micro reportaje, pline de imagini frumoase, metafore, sintagme reprezentative, o lume redusă la scară, cuprinzând în ea de toate: stări, oameni, lucruri, cer, ţărână şi fenomene. Dar ea mai subliniază faptul că nu lucrurile, nu banii ori alte averi aduc linişte şi bunăstare oamenilor, ci pur şi simplu traiul simplu şi adevărat al omului împăcat cu sine şi cu semenii.

De fapt, doar căutând în simplitatea lucrurilor poţi găsi esenţa lor adevărată. Şi dincolo de toate acestea, filozofia omului simplu care acceptă naşterea şi moartea ca pe lucrurile cele mai fireşti cu putinţă, legate una de cealaltă indisolubil. Se poate spune despre Anni-Lorei că este o poetă a lucrurilor mărunte devenite semnificative şi cafenea moso slabind cafeaua observator fin al realităţii.

Lirica sa este stenică, senină, limpede, ideile sunt clare şi bine formulate, modalităţile de expresie bine alese, folosite cu iscusinţă. O lume dispărută — o lume reînviată sub pana poetei — în pagina lucioasă a albumului ai spune că e album de familie!

cafenea moso slabind cafeaua 65 kilograme pierdere în greutate

O Burgundie fascinantă, încântătoare, care te primeşte în braţele sale şi te cocoloşeşte la piept, o Burgundie vetustă mustind de amintiri, de fotografii şi de lucruri inutile păstrate în lacra sufletească. Un poem despre oameni dăruit oamenilor. Scris într-un stil inimitabil, de o poetă care şi-a câştigat dreptul la un loc pe firmamentul Poeziei actuale de aici şi de pretutindeni: Anni-Lorei Mainka.

Destul de rarissimi sunt poeţii care mai scriu astăzi în vers clasic, păstrând nostalgia muzicalităţii şi a cadenţei care dau atâta farmec poeziei. De ce rămân fideli acestei forme de manifestare a expresiei poetice, e lesne de înţeles pentru mine, dar mai greu de acceptat pentru aceia care au coborât poezia în piaţă, în gang, pe zidurile mâzgălite-n grafitti, ori chiar în şanţ.

A-i păstra demnitatea şi locul Poesiei în panoplia Literaturii române, ca gen distinct de epic, este cu adevărat o dovadă de măiestrie artistică.

Cezarina Adamescu, Întâlniri în zori de mileniu

Şi a căuta forma perfectă care să exprime adevărata trăire face parte din laboratorul intim al poetului care doreşte ca poezia să aducă acea eufonie inconfundabilă, creatoare de stări benefice psihicului uman.

Nu zornăiturile şi plescăiturile ori alte scuzaţi! Poate că am fost prea dură, însă-mi menţin părerile. Haideţi să-i redăm Poesiei, Acestei Regine în zdrenţe, locul pe care-l merită, pe care l-a avut de-a lungul mileniilor, încă de pe cafenea moso slabind cafeaua era scrijelată cu pietre ascuţite, pe zidul peşterilor.

cafenea moso slabind cafeaua zahărul pierde în greutate

Pentru că omul, chiar cel primitiv, a dorit dintotdeauna să-şi exprime sentimentele şi a găsit căi şi modalităţi de a o face în chip frumos şi constructiv. Teme vechi de când lumea, trecute prin filtrul sensibilităţii poetice, transpuse în vers sensibil şi armonios, reînvie o lume în care stăpâni absoluţi erau frumosul, adevărul şi binele. Începând cu evocarea oraşului natal, curgerea vremii, feţele vremurilor mereu schimbătoaremeandrele dorului, iubirea, tristeţea, nostalgia, dimensiunea spirituală, rugăciunea, meditaţiile despre lume, toate sunt adunate în lacra sufletească, puse-n retortele inimii până se aşază şi se limpezesc şi redate sub chipul fericit al versului.

🍀 10 beneficii incontestabile ale cafelei pentru sanatate - Eu stiu TV

Doar poetul poate da măreţie lucrului mărunt, cafenea moso slabind cafeaua cotidian, pentru că a pus în el o sămânţă sufletească. Ea va încolţi, va creşte lăsar, va îmboboci, înfrunzi şi va înflori în chip tainic pentru a înmiresma atmosfera. A-i căuta lui Ion Vanghele corespondent în literatură ar fi o întreprindere temerară, pentru că el şi-a găsit propriul filon din careşi extrage aurul versului.

Licornul, acest animal fabulos purtând ca semn distinctiv un corn între ochi, cafenea moso slabind cafeaua trezit dintotdeauna fantezia şi inspiraţia poeţilor.

Citițiși